Sudarea fontei 1

Sudarea fontei

Fontele sunt aliaje fier-carbon în care continutul de carbon depaseste 2%, având valori uzuale în domeniul 2,5-4,5%.

Sudarea fontei cu electrod invelit

Este cel mai des folosit procedeu de sudare, atunci cand vine vorba de realizarea sudurilor de reparatie pe piese din fonta.

Sudarea fontei este de doua tipuri:

            – la rece (70 – 150⁰C);

            – la cald (400 – 600⁰C)

1. Sudarea fontei la rece

Sudarea fontei la rece presupune preincalzirea pieselor intre 70 – 100⁰C iar încalzirea piesei în timpul sudarii trebuie sa fie cât mai redusa, temperatura între treceri sa nu depaseasca 150⁰C, incalzirea piesei din fonta se face foarte lin, de regula cu flacara de gaze sau in cuptor. Nu se foloseste flacara concentrata pentru a realiza temperatura de preincalzire, deoarece socul termic poate duce la fisurare.

Defectele existente în material trebuie îndepartate integral prin prelucrare mecanica inainte de inceperea operatiei de sudare.

Pentru sudarea fontei la rece se folosesc de obicei electrozi inveliti pe baza de nichel (FeNi). Electozi pentru sudarea fontei se tin in cuptor la calcinat ( uscat ) deoarece hidrogenul din invelis nu e benefic pentru sudura.

Fonta se sudeaza cu cordoane scurte (15 -25 mm) si cu detensionare mecanica (ciocanire), pentru a nu exista riscul de fisurare. Detensionarea mecanica ( ciocanirea ) se face cu in ciocan de (150 – 250 gr) cu varful rotunjit. Aceasta ciocanire se face pe cordonul cald (rosu), deoarece  prin ciocanire materialul depus se intinde ne mai dand voie piese de fonta sa se dilate, acest lucru scazand riscul de fisurare. Dupa terminarea operatiei de sudare piesa din fonta se inveleste cu aztbest, vata de sticla sau vata minerala pentru a se raci lent.

Comportarea la sudare a fontelor e înrăutăţită faţă de cea a oţelurilor din următoarele motive:

• la viteze mari de răcire în sudură şi zona influientata termo-mecanic, apare fonta albă, dură şi fragilă ;
• încălzirile locale provoacă tensiuni interne mari care determină apariţia de fisuri ;
• absorbţia intensă de gaze de baia de metal topit duce la apariţia porilor ;
• fluiditatea ridicată a fontelor generează scurgeri intense de metal din sudură.

Aceste inconveniente pot fi compensate prin:

• preîncălzirea pieselor;
• aplicarea de tratamente termice după sudare ;
• aplicarea unor tehnologii adecvate pentru sudarea pieselor;
• folosirea de materiale de adaos potrivite (ex. electrozi din oţel slab aliat);
• sudarea fontei numai in pozitie orizontala sau jgheab (PA).

2. Sudarea fontei la cald

Sudarea fontei la cald se executa cu o preîncalzire a pieselor la o temperatura de 400-600^oC, temperatura care se mentine pe tot parcursul sudarii, urmată de răcire lentă pentru a nu se forma structuri dure. Sudarea se face utilizând materiale de adaos cu plasticitate rdicata.

Conţinutul ridicat de carbon provoacă cu uşurinţă fisurarea (ruperea) dacă sudarea nu se execută la cald si in conditii bune de lucru.

Folosind sudare la cald se poate realiza o îmbinare sudata omogena, cu caracteristici la nivelul materialului de baza. În acest timp însa, sudarea la cald are o productivitate scazuta si impune conditii grele de munca pentru sudor.

            Conditii care trebuiesc respectate atunci cand se realizeaza suduri de reparatie pe piese din fonta:

            – sudarea se executa in general cu preincalzire;

            – limitarea continutului de hidrogen difuzibil al metalului depus;

            – temperatura intre treceri sa nu fie mai mare decit temperatura de preincalzire;

            – remanierea pieselor se efectueaza in stare tratata termic urmata de tratament termic

post-sudare.

Demonstratie practica sudura MMA